Cea mai nefericită moștenire lăsată copiilor: comportamentele și obiceiurile negative

copil cu degetul in nas

Nu știu câți dintre voi ați stat să analizați atent moștenirea psiho-emoțional-comportamentală primită de la părinți, dar vă recomand să începeți acest proces.

Cu siguranță veți zâmbi, dar veți și descoperi, cu stupoare, că multe din obiceiurile, comportamentele și atitudinile care v-au displăcut în cazul părinților voștri le aveți/faceți acum și voi.

Nu e o mare descoperire faptul că noi învățăm și ne dezvoltăm prin imitație. Cu atât mai mult când suntem mici. Și al cui exemplu îl putem urma, decât al celor cu care ne petrecem cea mai mare parte a timpului.

Un semn de exclamare ar trebui să iasă în calea părinților care obișnuiesc să își lase copiii în grija bonelor, bunicilor sau a altor persoane. Asigurați-vă că cei care vă au grijă de copii sunt modele de urmat, că au ce să le ofere prichindeilor voștri.

Țineți cont că gesturile, felul în care vă comportați, răspundeți unui apel telefonic, spuneți „bună ziua”, vorbiți cu și despre alți oameni, faptul că faceți mișcare, că serviți alcool, fumați, mâncați în exces, activitățile care țin de igiena casei și cea corporală, inclusiv spălatul pe mâini, dinți, față, modul în care vă îngrijiți de o carte, de părinții, prietenii, parternerii voștri… toate acestea, și multe altele, sunt obiceiuri, comportamente și atitudini pe care generația tânără le preia și implementează în propriile vieți.

Da, ne plângem foarte mult de situația actuală în care România și fiecare dintre noi ne aflăm. România duce viața pe care noi, prin ceea ce suntem și facem, o ducem.

În țara noastră toate se duc buluc, nu se fac la timp, corect și eficient. Câți dintre voi sunteți punctuali, vă respectați munca, faceți lucrurile „nemțește” și puteți spune că sunteți mulțumimți?

Este normal să fie așa, atâta timp cât nimeni nu se uită la el, ci doar spre ceilalți, adică în exterior. E drept că nu prea avem curajul să ne uităm la noi, că doar cine vrea să vadă gunoiul din propria ogradă? Și dacă pute, e putoarea noastră, ne obișnuim și începe să ne placă în ea. Ajungem în punctul în care ne complacem și pentru ce să ne facem curat?!

Ei, dragilor, pentru că prea puțini părinți s-au îngrijit de ce le transmit copiilor, din punct de vedere psiho-emoțional-comportamental, astăzi suntem ceea ce suntem. Și nu sunt părinții neaparat de acuzat, poate nu au ajuns în acel punct de conștientizare. În mod cert foarte mulți au făcut lucrurile că așa au putut, învățat, știut că e bine, fără a-și pune multe întrebări.

Partea challenging e ca noi, cei care am conștientizat aceste lucruri, să ne folosim de ele. Reprezintă un mare atu, tocmai din acest motiv puneți-vă pe treabă. Stați la o cafea cu voi înșivă, identificați, analizați și înlocuiți ceea ce nu vă place.

După cum bine spunea cineva „Un obicei este doar un obicei, până ajungi să îl vezi. Apoi el se transformă într-o alegere”. 

Este alegerea ta, a voastră a fiecăruia, ce vreți să dați mai departe. Cu siguranță sunt multe calități pe care tu le poți oferi copiilor tăi, societății, dar sunt și multe deșeuri de ordin comportamental, obiceiuri și atitudini nocive de care te-ai putea și ne-ai putea elibera!

 

Atât pentru moment. Respiră. Înțelege. Iartă. Ajută. Iubește.

Sursa foto: tonyisdead.com