Un subiect sensibil dar care tronează de prea mult timp.
Nu știu dacă doar mie sau și vouă vi se întâmplă să aveți parte de discuții care, fără a vă propune intenționat, ajung la subiectul lumii în care trăim.
Și cu cât întâlnesc mai mulți oameni, cu atât surprind persoane tot mai dezamăgite, mai sătule și mai rănite de lumea în care trăim.
În principiu, se vorbește de o lipsă de respect, de atitudini care lasă de dorit, de acțiuni care prejudiciază într-un oarecare fel subiecții.
Sunt foarte mulți oameni vătămați și la fel de mulți oameni care s-au lăsat cooptați de un sistem bolnav care se bazează pe: furt, minciună, copism, dezavantajare, pâră, nedreptate, prădare, trădare.
Deși suntem conștienți de rănile pe care noi între noi ni le producem, nimeni nu ia atitudine.
Mai mult, pătura tânără se alipește tot mai mult acestor concepte negative doar pentru că la nivelul societății există o serie de lideri care au o poziție și care seamănă în inima celor cu care interacționează aceste valori nocive.
Tinerii văd în ei viitorul, speranța. Dar, ceea ce ei nu văd, e că toți acești „lideri mari” au clădit ceva doar pentru ei. Se bucură de un succes egocentric și nicidecum de un succes al comunității în care trăiesc. Adică al nostru, al tuturor.
Banul este cel care conduce. Banul cumpără funcții, banul vinde locuri de muncă, banul vindecă cancerul, banul ucide, la propriu și la figurat.
Marea majoritate a oamenilor sunt ahtiați după avuție, după laude, aplauze și merite care nu sunt de fapt merite. Sunt pseudo-merite, și sunt construite pe baza oamenilor „puternici” cu care se afișează, pe baza Like-urile adunate pe Facebook (nu râdeți, așa este, analizați și voi mai atent), a cercurilor la care aderă, a telefoanelor și mașinilor pe care le dețin.
Am spus-o, iar acum în mod public, cred că este nevoie de un mic-mare „poc-poc” care să spulbere lumea.
Ni s-au dat războaie, totul a mers înainte „fără stress”. Avem parte de cazuri de cancer tot la a doua casă. Nici o problemă nu e, Dumnezeu să-i ierte. Acum familiile se dezbină doar la notar, e totuși bine că ne putem „reface” viața.
Ne mâncăm între noi precum niște hiene înfometate, dar nu ne dăm seama că viețile noastre, nu ale celorlalți, le mâncăm.
Cu cât vom sta și nu vom lua atitudine, cu cât vom fi mai indiferenți, pe măsură ce vom fura ideile, locurile de muncă, afacerile, familiile altora nu se va ajunge decât la autodistrugere.
Cred că există șansă, mai ales că în ultimul timp am întâlnit oameni conștienți de „răul” care se întâmplă și dornici să trăiască și să muncească pentru o lume mai bună.
Însă, până acolo, degeaba sunt doar 10 persoane care văd, iar alte 1000 care se asigură să le pună piedici.
Important e să conștientizați că vă mâncați singuri viitorul gândind, făcând, planificând rău cuiva. Și nu e doar „vai de fundul vostru”, ci e vai și amar de viitorul copiilor, copiilor, copiilor… copiilor voștri. Țineți minte, karma nu iartă pe nimeni!
Atât pentru moment. Respiră. Înțelege. Iartă. Ajută. Iubește.
Sursa foto:marciokenobi.files.wordpress.com