Dacă vreți să scăpați copiii de „bullying”, educați-le părinții!

Bullying-ul, un fenomen prezent peste tot în lume, e de fapt actul cunoscut de români ca și „bătaie de joc”. Adică când un copil ironizează, râde, vorbește sau desfășoară acte de violență (fizică, emoțională, mentală) asupra altui copil.

Toată lumea sare în sus, dar omite din viziune un aspect important: copiii funcționează pe principiul „monkey see, monkey do”, adică face ce vede acasă. Nu contest că nu sunt rezultate dacă se lucrează pe educarea copiilor, însă eu sunt de părere că educarea cea mai mare ar trebui făcută părinților.

Exact acelor părinți care au astfel de copii. Dacă tu acasă ori în societate, când ești în preajma pruncului, nu te comporți ca un agresor, nici el nu va face astfel.

Bullying-ul este comportamentul dăunător al unor persoane cu un mai mare sau mai mic complex de inferioritate. Persoane care, din copilărie, nu au fost iubite, nu li s-a oferit atenție, grijă, încredere, au fost la rându-le ironizate, discriminate, batjocorite și altele, iar acum, când poate sunt suficient de mari, încep să facă un „dans al răzbunării” pe cei din jurul lor. Este o metodă prin care agresatul, prin bullying, încearcă să își reia puterea de la alții. El și-a pierdut din putere când el însuși a fost agresat de alții. I-a fost luată în mod forțat. Acum, simțind slăbiciunea celuilalt, îl agresează tocmai pentru a-și demonstra sieși că poate, că și el este puternic. Că nu mai trebuie să plece capul, ci poate face pe altul să plece capul în fața lui. Și cum altfel, decât tot prin forță. Forța este cuvântul cheie în bullying. Forța distruge, năvălește, e asemenei unei furtuni năprasnice care nu lasă nimic în urma ei. Distruge. Este opusul puterii. Puterea (te) ajută, (te) ridică, (te) ajută să urci, să crești, să te dezvolți. Iar prin bullying agresorii nu doresc ca agresații să se ridice, să aibă putere, ci să stea jos, să fie mici – chitici, să aibă agresorul satisfacția că el este puternic, poate domina și juca pe cei din jur.

Este un psihologic joc de putere. De afirmare și reafirmare. Dar de fapt este un comportament prin care agresorul arată câte traume are, nerezolvate, iar manifestarea lui este un strigăt de ajutor. Inconștient, dar este un strigăt de ajutor.

Revenind la ideea că părinții trebuie întâi de toate educați: dacă tu nu ai astfel de comportamente în preajma odraslei, nici odrasla nu le va manifesta în societate. El, copilul, văzându-te pe tine, mare macho sau mare doamnă, vorbind urât la adresa sau despre o altă persoană, atunci sunt șanse destul de mari ca el să dezvolte de la sine atitudini prin care să fie la fel cu ceilalți.

Mediul este cel care ne formează. Din păcate sau fericire. Și mediul necesită educare. Copilul poate avea părinți buni dar dacă este crescut de bone sau bunici care au exact comportamentul pe care nimeni nu și l-ar dori, atunci e clară treaba.

Părinții secolului nostru s-au îndreptat amarnic spre a face bani, pe a avea job-uri. Petrec ca nebunii 10 – 12 ore în serviciu și uită că au făcut prunci.

Îmi povestea, zilele trecute, cineva, că auzise de la o învățătoare că părinții uită adesea să meargă după copii. O cucoană plecase undeva și uitase să vină după copil. Și nu e un caz singular. Am ferma convingere că, dacă ar fi să dăm voce învățătoarelor, educatoarelor, am avea N astfel de situații. Serios?! Pentru asta vi-i faceți, să uitați de ei? Să îi lăsați cu bonele, să-i aruncați la bunici și Dumnezeu cu mila?! Oare nu conștientizați că dați naștere unor suflete care vor crește ca niște zombie, fără afecțiune, fără manifestarea de grijă, atenție, dragoste, și care intrați în societate se vor comporta la fel?! Ca apoi să ne mirăm de știrile care ne spun că pruncul și-a ucis familia.

Bullying-ul este strigătul tuturor acelor copii care acasă au parte de proaste exemple. Care nu au parte de iubire, de grijă și atenție. Aceia de care nimănui nu îi pasă, fie că sunt au bani și sunt îmbrăcați în Versace, fie că sunt săraci și cu pantalonii cârpiți.

Începeți de la rădăcină, adică din locul de unde ei provin. Educați rădăcina. Știu că toți suntem obișnuiți să luăm antibiotice dacă ne îmbolnăvim, dar partea proastă e că medicamentele de sinteză (produse chimic și nu din sursă naturală) fac mai mult rău decât bine. Tratează efectul și lasă cauza nerezolvată, ca peste o perioadă cauza nerezolvată să se manifeste sub forma altei boli.

Așa e și cu copiii și bullying-ul: degeaba le ziceți copiilor (efectul), dacă nu vă îndreptați atenția spre educarea mediului (cauza).

Și mai țineți cont de încă ceva: tot bullying-ul e rodul muncii noastre colective. Al tuturor oamenilor care au crezut că dacă au bani, mașini, case, haine de firmă, statut, le pot oferi tot ce ei nu au avut copiilor, au reușit ceva.

Fraților, nu am reușit nimic. Decât să punem valoare pe material, ca acum materialul să cadă peste noi asemeni unei avalanșe. Noi avem nevoie de timp și atenție. Fie că avem 5, 15 ori 50 de ani. Suntem înzestrați cu suflete. Sufletele se hrănesc cu emoții, trăiri, nu cu bani și avere. Cu bani și avere hrănești trupul, dar dacă sufletul e slăbit degeaba mai ai trup.

Opriți-vă pentru 10 minute și priviți în urma voastră: depănați toate acele amintiri în care v-ați simțit fantastic în preajma celor dragi. Aduceți-vă aminte de cât de fain era să aveți timp. Când fuga era pe terenul de joacă și nu după bani și oportunități. Îndreptați-vă spre partea frumoasă a vieții. În cea neagră și consumatoare de energie sunteți deja. Îndreptați-vă spre voi și familiile voastre. Arătați-le grija și dragostea voastră. Și tot bullying-ul se va vindeca de la sine. Deoarece nu vom mai avea oameni cu nevoia de a demonstra, ci doar oameni capabili de a iubi și accepta. Sună bine, așa-i?!

Give it a try, enjoy!

 

sursa foto: editiadedimineata.ro