Degeaba te dezvolți personal și profesional, dacă nu te dezvolți ca om!

Da, poți munci să te dezvolți și personal, și profesional dar e prea puțin valoros dacă nu muncești să te dezvolți ca și om.

Astă seară stăteam și meditam la acel cuvânt pe care un extraordinar om mi l-a spus și care mi-a rămas întipărit în minte, și anume „umil”.

Acum aproximativ un an mi-a fost transmis și de atunci nu mi-a ieșit din cap. Am căutat în DEX, pentru a înțelege mai bine sensul, dar, culmea, nu dicționarul explicativ m-a ajutat să înțeleg însemnătatea acestui cuvânt, ci viața.

Din fericire, și în țara noastră multe persoane sunt axate pe dezvoltarea personală, însă ceea ce mie îmi displace în dezvoltarea personală e tocmai acea latură care te instigă, la propriu, să ai grijă doar de tine, să îi lași pe ceilalți de o parte și să privești doar spre tine și spre binele tău.

Sunt perfect de acord să ne focusăm pe noi, viața noastră, pe ceea ce ne face plăcere, pe activitățile și experiențele noastre și să îi lăsăm pe restul să își vadă de ale lor.

Dar aici intervine extraordinara capacitate a cuvântului „umil” și sensul pe care i-l atribui eu. Și vă explic concret: În DEX e definit ca având o atitudine modestă, simplă, simplă, ascultătoare, smerită. Umil nu e același lucru cu umilit, să ne înțelegem.

Iar acestui cuvânt „umil” eu îi mai atașez și sensul de bun, atent, înțelegător, aproape și cald.

Pentru că omul, în starea lui de grație, este perfect. Nu are nevoie de absolut nimic decât să fie. Și suntem buni, suntem așa cum poate doar visați, suntem, dar trăim o realitate deformată a visului.

Toate acestea se întâmplă pentru că noi uităm să mai fim oameni și devenim niște indivizi focusați doar pe ei. EU vreau să reușesc, MIE vreau să îmi fie bine, doar EU vreau să câștig, doar nevoile MELE să fie împlinite.

Iar acest „EU” continuă și pe latura profesională. Toți ne spetim să avem un serviciu bun, să avem salarii grozave, funcții de să te doară mintea doar citindu-le, și toate acestea nu înseamnă nimic. Toate acestea se pot duce în secunda următoare.

Și muncim să ne dezvoltăm personal, profesional, dar mai deloc muncim să ne dezvoltăm ca oameni.

M-am distrat teribil atunci când am văzut o persoană pe care o stimam, foarte dezvoltată personal, care atunci când nu a mai avut nimic de câștigat dintr-o colaborare, și-a luat tălpășița și a plecat de zici că ceilalți ar fi avut râie.

Procesul acesta de dezvoltare personală și profesională îi înclină și încurajează pe mulți să își vadă doar de binele și bunăstarea lor. Sau să fie de folos doar atâta timp cât au un interes. E grozav să faci totul pentru tine, dar e extraordinar să poți constribui și la bunăstarea altora.

Iar acest lucru nu presupune să dai decât atât cât poți și celorlalți, nu implică o sforțare sau să te lași pe tine muritor de foame.

Vedeți voi, ca să ne dezvoltăm ca oameni trebuie să avem deschidere și către lume. Să învățăm să fim prieteni, să înțelegem, să iertăm, să împărtășim, să ajutăm fără a mai cere procente și să mergem înainte fără a ne mai supăra.

Recunosc, e o provocare mare și o multă muncă cu tine însuți. Dar merită, și vă spun asta după ce am întâlnit personalități extraordinare dezvoltate și personal, și profesional, și ca oameni.

Atunci viața mea a căpătat un nou sens. Până atunci universul în care trăiam era conturat de dezvoltarea personală și profesională. Spre bucuria mea, am simțit că nu mă regăsesc întru totul în acele două lumi. Lipsea ceva și am primit răspunsul.

Poate și voi, odată cu acest articol. Oricum, la final, vă recomand cu multă încredere să vedeți filmul Steve Jobs din 2015. Încă mai rulează în cinematografe. Finalul peliculei vă va ajuta să înțelegeți și mai bine cele scrise aici!

Atât pentru moment. Respiră. Înțelege. Iartă. Ajută. Iubește.

Sursa foto: iheartfood4thought.com