E absolut normal tot ce se întâmplă astăzi. Totul pornește din noi.

iepurasi dragoste pupic

Felul în care trăim e absolut normal. Nu înțeleg de ce ne plângem, când tot ceea ce se întâmplă pornește din noi.

Suntem nemulțumiți că nu suntem respectați, furioși că trăim între „proști”, frustrați că nu avem destui bani, dezamăgiți că nu suntem iubiți așa cum ne-am dori, că partenerii sunt indifeli, că nu locuim în casa în care visăm, că nu avem prietenii ăia faini, rupți din filme, că părinții nu ne susțin, că primăria nu face nu știu ce, că…

Și e absolut normal să trăim în realitatea descrisă mai sus. Motivul e extrem de simplu: nu are cum să fie în exterior mai bine, dacă nu e și în interior. De asta cred că ați mai auzit. Dar hai să detaliem succint:

  • nu ai cum să fii respectat dacă tu nu te respecți. Începând cu orele de somn, hrana, îngrijirea zilnică, meditația/rugăciunea, ascultarea sufletului și urmarea căii pe care o simți din toată inima.
  • e normal să trăiești între „proști” dacă tu pe tine te faci „prost, idiot, nesimțit” sau dacă faci pe prostu, idiotu, nesimțitu (toate în forma nearticulată, intenționat). Atunci când vei începe să te raportezi la tine cu apreciere și vei conștientiza că și tu ești predispus să fii „prost, idiot și nesimțit” în anumite situații, că se întâmplă, vei dezvolta și dobândi încredere în tine și înțelegere față de ceilalți.
  • nu ai cum să ai destui bani dacă tu nu investești în tine. Investiția începe cu primul gând pe care îl ai dimineața, dacă e de rău, clar îți tai din valoare, cu felul în care te vezi (bun, priceput, expert, de apreciat… ), cu ce faci pentru tine ca să fii valoros (chiar și cu a face un duș, a-ți aranja părul, unghiile, a purta un parfum bun, a citi o carte, a asculta muzică, a asculta un alt om, a urma cursuri, a te specializa, inclusiv prin a-ți antrena corpul prin mișcare fizică, ori prin a te hrăni corect, sănătos și a-ți stimula creierul cu exerciții diverse).
  • nu ai cum să fii iubit așa cum îți dorești dacă tu nu te știi iubi și aprecia pe tine. O fi sunând ciudat, dar nu știu câți dintre voi le-ați spus ochilor voștri că îi iubiți pentru că vă ajută să vedeți, urechile că vă dau auz, mâinilor, picioarelor, creierului, inimii… al căror ajutor e incontestabil. Ia încercați. Un timid „te iubesc trupul meu” e un bun început. Poate fi și în gând. Nu trebuie vociferat de prima dată. Continuați, veți vedea rezultatele… !
  • fidelitatea va veni din partea tuturor când tu îți vei fi fidel. Când vei ști să (te) asculți și să urmezi calea pe care o simți potrivită, poate cea care îți e sugerată de o instanță superioară, divină dacă crezi în ea. Când vei ști să ții cu tine, să te susții și când ai greșit. Dacă greșești, conștientientizează greșeala, iartă, mergi mai departe, iar data viitoare evită a mai face aceeași prostie. Învață să-ți fii fidel ție, iar celorlalți le vei fi și îți vor fi numaidecât.
  • până să locuiești în casa visurilor tale, aia ridicată pe pământ, muncește să lustruiești templul în care trăiești acum, că e mai mult decât o casă! Care templu?! Ăăă… trupul tău! Tu ai deja o casă, din prima clipă a fecundării tu ai avut o casă, dar nu ești conștient de asta. Ai impresia că trupul ți se cuvine, că tre să te susțină și să te suporte, nu?! Păi nu e așa. Trupul e casa ta palpabilă cea mai de preț, aia în care locuiește sufletul care e suferind și rănit. Degeaba te vei muta în palate poleite dacă trupul îți va fi îmbâcsit de gânduri, fapte, emoții și vorbe nocive. Pune mâna și lustruiește casa în care sufletu-ți trăiește și vei vedea că oriunde vei locui va fi fantastic, pentru că tu, interior și exterior, ești fantastic. Mai mult, oriunde te vei muta vei putea amenaja, la propriu, o casă fantastică!
  • nu ai cum avea prieteni faini, dacă tu nu ești, întâi de toate, prietenul tău. Noi îi căutăm pe alții să ne asculte, să ne ajute, să vină cu noi, să mergem cu ei, să ne facă, să ne dreagă. Dar noi nu facem asta pentru noi. Când v-ați ascultat ultima dată, când v-ați ajutat, că ați mers undeva doar pentru că inima v-a zis să mergeți acolo?! Well, învățați să vă fiți prieteni vouă înșivă. Mai departe veți vedea voi!
  • ar fi grozav ca părinții să fie acolo ori de câte ori avem nevoie, că doar sunt părinții noștri, ei ne-au făcut, nu?! Nu! Părinții, oricât de mult și-ar dori, niciodată nu vor putea oferi, chiar întotdeauna, ceea ce copiii își doresc. Pentru că nu sunt în voi, sunt în ei. Sunt ființe în alt trup și cu alte experiențe și trăiri. Nu e „perfect match”. Și o cheie dacă o copiezi, tot nu iese perfectă. Și, în plus, voi știți să fiți copiii lor?! Ei tot încearcă și învață să ne fie părinți, dar voi încercați și învățați să le fiți copii?!
  • am ajuns la partea cu primăria. Asta-mi place mult, deoarece noi, comunitatea, oamenii în general, avem pretenția ca un organ superior, primăria luată ca exemplu aici, ar trebui să facă tot pentru noi. Primăria să spele, primăria să curețe, primăria să repare, primăria! Fraților, primăria suntem noi, gloata adunată în acea localitate, iar datoria ta e să susții primăria, inclusiv prin a nu mai mânca semințe și a scuipa cojile pe jos. Chiar dacă avem primari, să știți că și voi sunteți primari, alături de ei, în fiecare secundă, prin ce faceți în și pentru comunitate. A vă face curat în fața casei/blocului, a arunca mizeriile în tomberon, a nu scutura covoarele de la patru peste hainele vecinului de la unu e tot o chestiune ce ține de primarul din tine. Așa că think again, and think it good!

Închei aici, că lista exemplelor ar fi extrem de lungă. Ideea de a scrie articolul mi-a venit de la un binecunoscut dicton „Iubește-i pe ceilalți, ca pe tine însuți”. Și tot stăteam și meditam de ce asta nu se întâmplă?!

Răspunsul e extrem de simplu: că noi nu ne iubim pe noi, nu știm fi alături de noi. Din păcate nici nu avem foarte multe exemplu de „cum?!”. Însă Iisus a știut ce zice. Și nu a zis-o aiurea, ci tocmai ca noi să nutrim în noi dragoste, să o dăm și celorlalți și așa să ne ținem departe de neplăceri.

Prea puțin L-am ascultat, prea puțin am reușit, sau nu?! Meditați și voi, dacă aveți apetit!

 

Atât pentru moment. Respiră. Înțelege. Iartă. Ajută. Iubește.

Sursa foto: sbs.com.au