Faptul că sunt disponibil nu înseamnă că sunt prost, dator sau că nu am dreptul la viață

Azi vorbim de disponibilitate și despre cum, în anumite cazuri, cu anumiți oameni, sau cu noi înșine, ajungem în situații de conflict.

Disponibilitatea e o calitate de care ar fi bine să te îngrijești, dar pe care să și o apreciezi în cei de lângă tine.

De ce?

Îți expun câteva motive. Întâi pentru că, atunci când ești disponibil, te deschizi. Deschiderea e bună, îți poate aduce noi perspective, experiențe, dar prin disponibilitate te poți și încărca cu: sarcini, idei, energii, sau poți te poți bucura de o vampirizare energetică ca la carte.

Apoi, în momentul în care ești disponibil, tu și oamenii față de care îți manifești disponibilitatea, vă formați un comportament. Tu al celui care oferă, restul al celor care primește.

Next, că s-ar putea să ajungi să tot dai și restul să tot primească și se formează un cerc vicios. Cerc care, la un moment dat, poate deveni dezavantajos. Pentru toate părțile.

Pentru tine că tot dai și rămâi cu traista goală, dacă în sacul disponibilității tale nu mai și intră câte ceva. Ce? Ce vă „umple” pe voi: mâncare, băutură, timp, disponibilitatea celorlalți, atenție, respect, limite, înțelegere, iubire… pe restul vă las să le mai găsiți și voi.

Pentru ceilalți pentru că, odată învățați astfel, au impresia că li se cuvine. Da, că li se cuvine să dispună de tine ori de câte ori au nevoie. Pentru ce? Pentru ceea cu ce tu i-ai obișnuit. Fă o analiză, meditație, dă-ți două palme ori aruncă-te în bazinul cu apă rece și conștientizează.

Deoarece din cercul vicios al disponibilității nu se iese întotdeauna roz. În primul rând tu ajungi să constați că nu mai poți, că ți-ai atins limitele și, dacă ești norocos, suficient de norocos, o iei razna și începi să refulezi aruncând cu apelative și manifestări de dat cu agheasmă în tine și în alții (ca să fie toți exorcizați, începând cu tine), totalmente alții decât cei față de care te-ai arătat mai mereu, dacă nu tot timpul, disponibil.

În al doilea rând pentru că cei față de care te-ai arătat disponibil încep să își facă impresii. Altele decât cele care, să fim sinceri, sunt reale. Încep să își facă scenarii. Și așa din naștere oamenii își fac scenarii, fiecare după propriiile puteri. Poți citi despre scenarii și comportamente și AICI.

O chestie importantă în ceea ce privește ieșirea din cercul vicios al disponibilității e că oamenii față de care te-ai arătat disponibil, odată ce începi să faci pașii de a ieși din situație, se pot simți respinși, abandonați, trădați. Merg pe tiparul Cum adică?! Ca să vă informați mai bine, despre răni puteți citi în cartea de AICI.

Ca mai apoi să înceapă represaliile. Stați, represaliile încep atunci când tu, oricare și oricine ai fi acel tu, ajungi să constați că stilul ăsta de viață nu e sănătos. Că poți relaționa și fără să-ți donezi, uneori la propriu, timpul și atenția atenției/problemelor celorlalți, și că, mai mult, ai și tu nevoie de disponibilitate pentru tine însuți/însăți. Disponibilitate să te odihnești, să te asculți, să stai singur(ă) poate, să te plimbi, să nimic într-un final, dacă acel nimic ție îți induce o stare de bine.

Flama asta cu disponibilitatea ni se poate forma de mici, o putem învăța ca și comportament de la cei apropiați, sau o putem dezvolta pe cont propriu din te miri ce motive. Avem și noi unele rele beneficii de care nu suntem conștienți.

Nu e rău să fii disponibil. Dar cu limite. Adică să fii altfel decât am fost și eu o bună perioadă de timp. Să mă ierte Cerul, că m-am născut cam în aceeași lună cu Maica Tereza, dar fără a face exces de zel vă spun că nu e sănătos. E bine să ai limite, să devii conștient de tine și de viața ta. De binele pe care îl produci și ți-l produci. Fapt care e valabil și în cazul „răului”.

Odată ce te trezești din mirajul disponibilității anytime – anywhere – whenever – wherever – ca Shakira – ceilalți pentru care te-ai disponibilizat încep să te ia de prost, să se supere, să o ia ca pe o ofensă trezirea ta sau, mai rău, să aibă impresia că ești dator în continuare să perpetuezi același comportament deloc sănătos (pentru ambele părți – se creează și o oarecare doză de dependență). Chiar mai mult, devin consternați că, vezi Doamne, ți-ai cerut și îți dorești și tu dreptul la o viață, la o totalmente alta decât a lor.

Și mai fiți atenți la un aspect, disponibilitatea se poate manifesta în mai toate ariile vieții. De la cea personală (cu tine însuți/însăți, cu partenerul, copiii, părinții, vecinii, bunicii, și chiar și cu animalul de companie), la cea profesională (cu șefii, partenerii, clienții, colegii.. ).

Sunt conștientă că serviciile de call center sunt mană cerească uneori, dar asta nu înseamnă că noi trebuie să ne transformăm în niște operatori care funcționează non – stop și fără refuel.

Nu m-am trezit eu deșteaptă și nici nu am citit multe cărți americane ori în care personajele erau ciudate, ci doar mi-am conștientizat lecția, pe care v-am redactat-o la ceasurile zece ale serii, din proprie experiență.

Iar pentru a înțelege că nu sunteți nici voi mai speciali ca mine, poate și ca să vă încălzesc nițel, că acum când scriu textul afară e cam friguț, am experimentat boala disponibilității pe mai multe planuri până când.

Până când? Până când am zis stop! cu niște riscuri și unele repercusiuni pe care, onest vă spun, le duc și acum. Dar cum zice vorba din popor, ceea ce omul își face cu mâna lui, lucru manual se numește!

În caz că vreți să o duceți mai bine, cel puțin să nu ajungeți în capcana în care oameni față de care odată ați fost disponibili să nu aibă impresia că i-ați părăsit, abandonat ori nu le-ați mai apreciat compania și să aveți de suferit că ei nu sunt suficient de maturi ca să priceapă că nici aia nu-i viață, învățați din ce vă scriu. Luați-vă timp să meditați, să vă priviți pe voi, relațiile pe care le aveți. Curajoșii se vor vedea la urmă!

Pe final vă mai spun atât, învățată lecția tot pe propria-mi piele, nimeni cu nimic nu este și nu va fi vreodată cuiva dator cu ceva. Exceptând în impresiile, scenariile și credințele pe care fiecare și le creează în propria-i minte, după propriile-i răni și așteptări.

 

 

Atât pentru moment. Respiră. Înțelege. Iartă. Ajută. Iubește.

Sursa foto: upliftingcontent.com