De o bună perioadă de timp, o remarcă care mi-a fost făcută îmi stă pe „retină”. Mi s-a spus așa:
Nu înțeleg de ce voi, femeile, vă aranjați cel mai mult când ieșiți din case. Practic voi vă aranjați pentru lume, când cel mai mult vă văd soțul și familia. De ce faceți asta? Nu spuneți voi că familia este mai importantă? De ce nu vă aranjați (machiați) doar ca să stați în casă, alături de familie?
Vorbele unui bărbat. Și nu sunt întâmplătoare și nici aruncate. Sunt niște vorbe care pe mine m-au făcut să meditez. Pornesc de la faptul că, de anul trecut, nu mai îmi place să mă machiez. Mi se pare că este o falsă formă de înfrumusețare. Frumusețea vine din altă parte, nu din machiaj. Da, vedeți schimbări miraculoase din mâinile unor machiori profesioniști. Dar asta e ceea ce ne dorim cu adevărat? Să ne punem, prin machiaj, o mască și să lăsăm suferințele ascunse în suflet? Chiar vă satisface atât de mult fațada încât vă trăiți fiecare zi după ea?
Pornind de la afirmația de mai sus, și încetarea de a mă mai machia, am abordat subiectul cu mai multe persoane. În special de sex feminin. Spre supriza mea, unele mi-au spus că și ele nu mai simt nevoia să facă asta. Altele mi-au spus că au trecut printr-o situație medicală care le-a ajutat să vadă și altfel viața.
Vorbind despre acest lucru, dimineața aceasta, mi-am adus aminte de expresia „femeia aranjată”. Și cum, într-un mod foarte parșiv, din generație în generație, s-a transmis și împământenit această credință, că o femeie machiată este o femeie aranjată. Că femeie îngrijită e aceea care iese din casă ca scoasă din cutie.
Știți ce? Eu nu mai cred în asta. Credința mea e că e o falsă impresie. Ok, ești minunată, parfumată, fusta și cămașa călcată, tușul tras perfect, genele lungi și buzele roșii, dar cine ești tu cu adevărat? Cine e acea femeie, atunci când nu poartă toate artificiile pe care le cunoaște?
Este necesar să fim toate pictate în mii de culori ca să ne acceptăm așa cum suntem? Oare chiar nu pot cei de lângă noi să ne iubească așa cum suntem? Uitați-vă la păsări, la animale. Păunul e într-un fel, cioara într-altul. Șarpele într-un fel, iar porcul în altul. Le-ați văzut făcându-și machiaje, băgându-și botox sau implanturi ca să fie ca alte specii?
Crezi că familia, colegii, clienții, lumea de pe stradă va fi afectată dacă de acum îți ștergi machiajul și alegi conștient să te accepți și iubești așa cum ești? Să te arați așa cum ești, fără artificii? Nu. Afectată vei fi doar TU dacă îi vei lăsa să te afecteze!
Vedeți voi, s-a lucrat frumos cu mentalul nostru. Atât de frumos încât fetițele de mici se dau cu ruj, rimel și își fac unghiile cu lac. De mici, prin exemplul societății și familiei, sunt crescute în neacceptare de sine. În a nu putea fi pur și simplu.
Pentru mine, unul dintre cele mai mari avantaje ale renunțării la machiaj a fost timpul. AM TIMP. DA, AM TIMP. Apoi, mai puțini bani cheltuiți pe cosmetice. Iar pe partea sufletească, spirituală, câștigul e incomensurabil.
Lipsindu-mă de machiaj am putut să mă privesc pe mine mai bine. Să văd ce se ascundea în spatele nevoii de machiaj. Să văd cât de ușor ne conformăm manipulărilor sociale și nevoii de a ieși în evidență.
Acum câteva luni, după ce m-am lepădat de machiaje, un om tare drag, bărbat, mi-a spus că mă apreciază și mai mult. L-am privit consternată, din cauza legăturii frumoase și oneste pe care o avem, și l-am întrebat „de ce spui asta?”. Iar răspunsul lui a fost frapant: „deoarece nu mai ești la fel de agresivă ca și înainte”!. Hmmm, agresivă, da, ok, recunosc. Dar el vorbea de agresivitatea manifestată și prin machiaj, unghiile în tot felul de culori, hainele în diferite feluri.
Da, iubite femei, prin toate aceste artificii, menite să atragă atenția, vă manifestați agresivitatea. De ce aveți nevoie de atenția lumii? În fiecare zi aveți parte de viață, care e însăși atenția Divinului Creator. Aveți atenția voastră, a soarelui, a cerului albastru, a păsărilor minunate. Iar voi vă puneți de vă „schingiuți” făcându-vă tot felul de machiaje?
Chiar e necesar să ieșim atât de mult în evidență? Nu vi se pare că vă risipiți energia? Pentru ce, ca un străin – care nici măcar nu contează – să vă observe? Ca să dați bine când coborâți din mașină ori când luați masa? Serios? Pentru asta ni s-a dăruit viața, ca noi să o risipim pe artificii?
Garantat, dacă pui un bărbat să aleagă între a petrece timp cu femeia pe care o iubește, lui nu îi va păsa dacă poartă machiaj ori ba. Dimpotrivă, va prefera naturalul. E în natura noastră să mergem spre natural.
Iar dacă aveți lângă voi bărbați care vă găsesc frumoase doar pentru machiaj, haine și alte abilități „extrasenzoriale”, dați-le drumul. Învățați iubirea de sine, propria acceptare și veți vedea că veți fi inundate de iubire. De iubirea care nu se stinge vreodată, iubirea Creatorului că, în sfârșit, te-ai trezit și nu te mai chinui singură.
O femeie îngrijită e o femeie care are grijă de sufletul său. Aceea care e în conexiune cu Sursa Supremă, care lucrează cu sine pentru a se cunoaște și elibera, dornică să crească iubind. O femeie aranjată e aceea care își pune ordine în suflet, în universul interior și exterior. E femeia care se îngrijește de ce contează mai mult, deoarece cu acela va rămâne. Cu sufletul. Când te duci, trupul rămâne aici. Se urâțește, se strică la propriu. Dar sufletul, oh, da, sufletul se înalță. Iar dacă îl înalți de aici, de pe pământ, numai bunul Dumnezeu va ști cât de frumos va fi în densitatea eternității.
Lăsați-vă de minciuni și iubiți-vă. Acceptați-vă așa cum v-ați dori să vă accepte toată lumea. Exact așa cum sunteți. Fără pic de machiaj, fără artificii și manipulări. Nici vouă nu vă plac toate acestea, dar le folosiți.
Haideți să ne reîntoarecem la esențial, la simplitate și bunătate. La a fi bune cu noi însene. Învățând și practicând lecția bunătății cu noi va fi mai ușor de manifestat și predat și altora. Parol! Totul pornește din interior. Frumusețea exterioară este o reflexie fidelă a frumuseții interioare. Începeți a căuta-o, cum ar fi prin a nu vă mai auto-manipula prin machiaj.
Știu, e o provocare! Dar credeți că toate câte se întâmplă în lume sunt doar așa? Credeți că purtarea măștilor medicale nu are rolul ei? Credeți că faptul că am fost „ținuți” în case e doar ca să ne protejeze? O fi, e lungă polemica asta, dar eu doar vreau să vă lăs, în final, cu un grăunte la care să meditați: atașamentul pe imagine, pe cum arăt. Țineți cont de el. Aveți libertatea de a râde de ce vă scriu, dar un motiv pentru aceste restricții e și diminuarea atașamentului pe imagine. Inclusiv pe machiaje, îmbrăcăminte… Culmea sau nu, o prietenă dragă îmi spunea foarte frumos „de o vreme nu mă mai machiez. Îmi plăcea să mă dau cu ruj. Asta era plăcerea mea dar, de când cu purtatul măștilor, nici asta nu mai fac”.
Repet, întreaga lume se plânge de ceilalți că sunt prefăcuți. Dar uitați-vă la noi că în fiecare zi ne punem și dăm jos măști. Acum și medicale. Meditați. Eliberați-vă. E atât de frumos! Ești liber(ă) să nu fi de acord cu mine, ești liber(ă) să fii cum dorești dacă crezi că așa cum ești te hrănește și servește întregii tale ființe!
Pentru mine, o femeie aranjată e o femeie care iubește!
sursa foto: kcm.org
p.s.: știu că sunt și femei care toată ziua sunt machiate, parfumate, chiar și casă! Dar asta tot nu e o scuză