Trăim într-o austeritate cum nu s-a mai gândit lumea că ar putea să o năpădească. Dintr-o dată, și într-un timp foarte scurt, a apărut acest virus care a beneficiat de atât de multă publicitate încât, cred, nicio altă boală nu a beneficiat de mult timp.
În toată pandemia, mai toți s-au refugiat în case, măști și dezinfectante. Dar au uitat de o parte foarte importantă a lor, de spirit, de suflet, de căutarea unui sens mai profund decât toată spălarea pe creiere de care avem parte.
Dragilor, e trist și păcat că lumea nu îi oferă Coronei șansa de a-i vedea adevăratul ei rol și valoare, adică conectarea la Divinitate. Da, se aduc glorificări oamenilor, medicilor, voluntarilor, celor implicați, dar iubiților, voi aveți impresia că, dacă Creatorul Suprem nu le-ar da acelor oameni putere să miște un deget, ei ar mai putea face ceva? Aveți impresia că fără Sursa Supremă noi suntem ceva? Sau că putem face ceva?
Mi-a scris cineva, acum câteva săptămâni, că „nu Dumnezeu le face pe toate”. E posibil să nu (în viziunea acelei persoane), dar eu știu și simt că prin Dumnezeu se fac toate. Acest articol nu e un habotnic ori simt eu să manifest credința. Nu, chiar nu mă consider un om credincios. Nici măcar creștin. Motivele, sunt prea multe de scris!
Revenind la Corona, uitați-vă când se desfășoară toată pandemia asta?! În postul Paștelui! Oare e întâmplător că am ajuns să fim închiși în case, cu restricții destul de severe, cu polițiști care dau amenzi și o disperare că vom rămâne fără alimente? Mai gândiți-vă puțin. Vă întreb eu pe voi: când în viața voastră ați trăit un post liniștit? Când în viața voastră Paștele, sărbătoarea Crucificării și a Învierii lui Iisus, a fost sărbătorit în pace?
De când mă știu, și nu doar de Paște, omenirea a celebrat punctele cheie ale creștinismului prin excese. Mâncare, băutură, baluri, petreceri. Nu am văzut niciunde ca sărbătoarea Paștelui să fie cinstită. Iar atunci când cinstești pe cineva adopți o atitudine total diferită. Dacă după ce ați suferit o „întâmplare”, ați trecut peste o operație de tăiere a piciorului, una pe cord, nu știu, alegeți voi, prietenii ar veni la voi să înceapă să mănânce ca „purceii” de tot voi să aveți de chemat Ambulanța, că ei sunt prea beți ca să o facă, v-ați simți bine? Ar fi un moment excelent? Mă opresc aici. Dar vă las pe voi să meditați asupra acestui aspect.
Recunosc că atitudinea este totul și te poate ajuta să te recuperezi, am o mare îndoială că nu e același lucru acum!
Corona virus e despre noi. Despre frâna de mână care ne-a fost trasă pentru că mergem în direcția total greșită. Suntem o populație de descentrați, adică îndepărtați de Sursă. Suntem axați pe a avea, a face și a trăi. Pe trup. Iar trupul, doar dacă te lovești într-un deget, poți să îți dai seama cât de perisabil e.
Trupul e o unealtă care ne oferă posibilitatea de a trăi fizic pe Pământ, de suflet trebuie să ne îngrijim. Sufletele noastre sunt extenuate, la nivel mondial, de nebunia de viață pe care o ducem. Fără oprire. Încoace și încolo. Ne plângem că nu avem timp. Și cum să avem? Când inimile noastre sunt îmbâcsite și deloc liniștite?!
Treziți-vă! Și degeaba tot batem apa în piuă că „Doamne ajută-ne, Doamne iartă-ne!”. Sincer, Dumnezeu nu ne mai bagă în seamă, dovadă e prelungirea situației. Inclusiv a încarcerării noastre în propriile case.
Nu asta e soluția, să stăm iar cu mâna întinsă. Eu nu mai cred în acest tip de rugăciune. Eu cred în rugăciunea fără interes și scop. Eu cred că ceea ce Dumnezeu vrea e o reeducare a oamenilor, care să înțeleagă că drumul luat e greșit și că reîntoarcerea la El doar în momentele de criză Îl încălzesc prea puțin. Eu cred cu tărie că, ceea ce Divinitatea dorește, prin actuala Corona, e o reîntoarcere și conectare permanentă a oamenilor cu Sursa Supremă.
După câte rugăciuni s-au făcut, peste tot în lume, dacă Dumnezeu ar fi fost mângâiat de ele, eu cred că ar fi oprit nebunia. Dar știți ce? Astfel de rugăciuni și rugăminți se fac de mii de ani, și Dumnezeu tot a dat ascultare și „dezlegare” (vindecare/ajutor), dar oamenii s-au reîntors la vechile obiceiuri după ce au primit ce au cerut.
Acum nu mai primim ceea ce cerem. Și nu ne dăm seama. „Milă voiesc, nu jertfă” zicea Iisus. Milă să ai, în primul rând față de tine, că ți-ai permis ție să fii aici, să trăiești această nebunie. Nu, nu ești scutit nici tu. Și tu, prin toată existența ta, faptele, gândurile, emoțiile tale ai contribuit la întreaga pandemie. Deja vorbim de un ADN colectiv, ca glob, nicidecum ca individ, oraș, țară…
La un moment dat aveam în mine o furie pe faptul că unii oameni, gen Bill Gates, s-au pregătit din timp pentru asta. Sau cine a mai pregătit și dezvoltat virusul. Dar apoi, în urma unei discuții, mi-am dat seama că nu aveam de ce să fiu furioasă. Da fac rău, dar și din cauză că toate se fac cu voință Divină. Indiferent cine, și acea persoană e o unealtă folosită de Creator pentru a permite desfășurarea pandemiei.
Nimic nu e întâmplător. Nu știu cât ecou au rândurile mele sau cât rezonați cu ele. Vă privește. Dar tare m-aș bucura să permiteți cuvintelor să lucreze în sufletele și spiritele voastre. Ca să primiți informația de care aveți nevoie și puterea de a înțelege. De a vă conecta autentic la Divinitate.
Corona Virus e despre tine și pentru tine. Pentru a te reconecta cu întreaga Creație. Nu doar cu mama, tata, soțul sau neamurile pe care nu le-ai văzut. E vorba despre recentrarea întregii lumi. Despre renunțarea la „Doamne iartă-mă, Doamne ajută-mă” și la a face acțiuni concrete. La a munci pentru a fi un „eu/tu” mai bun, iubitor și luminos.
La a înțelege că, fără conectarea prin dragoste la Creator, Creația se duce. Iar dacă vă apucă dezmierdarea (falsă) cu „vai, cât sunt eu de păcătos”, vă spun de pe acum să o lăsați baltă. Și Dumnezeu s-a săturat de atitudinea noastră de „păcătoși”. Uitați-vă că El vrea îndreptarea și trăirea vieții. Stickerele cu apelative lăsați-le pentru cursurile de formare profesională în care grupul să știe cine ești.
Dați Cezarului ce e al Cezarului și Lui Dumnezeu ce este al Lui Dumnezeu!
sursa foto: worldofweirdthings.com