Și eu am ajuns să cred mai mult în grijă decât în dragoste

De ce spun „Și eu am ajuns să cred mai mult în grijă decât în dragoste”? Pentru că acum mulți ani, poate vreo 10 – 12, eram la masă cu un prieten de-al meu din Mauritius. Și printre discuțiile noastre îmi zice, foarte sigur pe sine, că el crede mai mult în grijă decât în dragoste.

Atunci, foarte răsculată, îi zic „how is that even possible?!”. Și el, foarte sincer, îmi argumentează afirmația lui. I-am spus că nu sunt de acord cu ceea ce susținea, însă mi-a rămas în memorie și, din când în când, în urma diferitelor experiențe, îmi apărea în minte, ca un pop-up.

Iar azi, după mulți ani, îi dau dreptate. Grija e mai importantă decât dragostea. Să ai grijă ori să porți grijă pentru cineva e posibil oricând și fără ca cel puțin să cunoști persoana respectivă. Nu e necesar să o iubești, chiar poți să o urăști dar să fii alături de ea.

Acum, în acest moment al dezvoltării mele, văd în grijă ca o formă umană de a fi. O formă umană care pornește de la sine, pe care, întâi de toate, o manifești față de tine. Știind cum e să ai grijă de tine, apreciezi când celălalt are grijă de tine și poți să oferi grijă.

De ce oamenii nu mai au grijă unii de alții? Din egoism, din ignoranță, din nedorință, din neputință, din neștiință. Spun neștiință pentru că unii nu au avut un exemplu de persoană care să le poarte de grijă.

A nu ști cum să ai grijă de cineva, e ca și într-o poveste, adevărată, care mi-a fost împărtășită. Vi-o scriu, chiar dacă, poate, unii vor zice că nu se cuvine, dar e cam așa: o persoană avea mai multe cățelușe care au ajuns să aibă și puiuți. Unul dintre puiuți, un mascul, a și rămas cu „familia” de mămici și, din cauză că a avut doar exemplul feminin, el atunci când vroia să facă pipi făcea precum femelele. Nu că ar fi fost neaparat greșit, însă putea ridica foarte ușor și piciorul pentru a-și face nevoile. Dar, neavând modelul masculin, el se manifesta precum femelele. Până când stăpânul l-a învățat că se poate și altfel.

Dacă nu ți s-a arătat, nu ai văzut undeva iar intuiția ta nu este foarte bună, nu ai de unde ști.

Apoi, dincolo de a ști, cred că trebuie să existe și dorința ta de mai mult. Atunci când îți dorești și ești pregătit, întotdeauna ți se oferă.

Pe final vreau să subliniez că a avea, a primi sau a oferi grijă e un gest care trebuie folosit echilibrat, pentru a nu hrăni nevoi și dorințe nesănătoase.

Lumea e așa cum o construim fiecare, cărămidă cu cărămidă. Prin faptele noastre ridicăm ziduri ale unor case care adăpostesc lumină, încredere, dragoste și pace, ori, dimpotrivă, case care adăpostesc suferințe, dureri, ignoranță, suficiență, lipsă de căldură, de afecțiune…

 

Atât pentru moment. Respiră. Înțelege. Iartă. Ajută. Iubește.

Sursa foto: foundcarekids.org.au