Vă temeți de vreo maladie rară, de cancer ori de boala vacii nebune?! Liniștiți-vă, există una și mai gravă!
Acum câțiva zeci de ani, românii se plângeau de o boală numită „comunism”. Au luptat, a curs sânge ca să ne eliberăm, iar astăzi îi ducem dorul.
Apoi, odată cu intrarea în epoca modernă, am ajuns să aflăm de „gripa aviară”, de „boala vacii nebune”, de „Parkinson”, iar lista poate continua.
De câțiva ani, mai toți suntem stresați, spunem că suntem „frustrați”, că „suferim”, sterilitatea e în creștere și că ducem o viață grea.
Eu zic că totul e roz până acum, dacă nu luăm în calcul cea mai gravă boală care s-a năpustit peste români, „boala de a primi totul pe gratis și de a nu oferi nimic la schimb”.
Să nu ziceți că nu ați auzit de ea, foarte mulți suntem prietenii ei cei buni. Nu fac rabat de la această boală, însă vreau să mă „desprietenesc” de ea.
În ultima perioadă, și din cauza job-ului probabil, mă izbesc de un număr în creștere de oameni care doresc să aibă de toate, dar dacă ar primi totul fără să plătească un leu ar fi perfect. Până la un punct, chiar lași de la tine, le dai, îi susții, îi înțelegi. Mai zici în minte „dau că și Dumnezeu mi-a dat”, mergi mai departe. Dar până când?!
Am constatat că această nevoie a multora de a primi servicii gratuite e un mod de viață. Acest stil „modern” de a trăi începe de la împrumuta un pix și până la a promova afaceri gratuit. Din perspectiva unora e normal.
Și au atâta putere în ei, în a te convinge să le dai pe gratis, că ajung să te facă să te simți „vinovat” că ai refuzat. Într-adevăr, e o abilitate psihologică pe care și-au însușit-o frumos, dar de care noi trebuie să devenim conștienți.
Fiindcă nu îmi plac deloc situațiile jenante, am stat și am reflectat la noua „boală a gratuităților”. Am tras niște concluzii pe care doritorii le pot citi mai jos.
Un prim izvor al bolii ar fi criza izbucnită acum câțiva ani și care nu se mai termină. Dragilor, pe mine nu mă convinge criza. Nu cred în ea și nici nu voi crede vreodată. Atunci când 90% din populația României va renunța la autoturismul proprietate personală și va merge pe jos la serviciu, pentru că nu va avea bani de combustibil, poate îmi voi schimba părerea. Toată ideea aceasta de criză nu e decât o scuză bună pentru mai marii lumii să taie din salarii, din locuri de muncă, din veniturile voastre. De fapt, la nivel mondial, se aruncau banii pe prostii și se tipărea prea multă hârtie (în cazul nostru plastic) cu cifre înscrise pe ea, utilizată pentru a cumpăra mâncare și pentru a ne duce în Hawaii de Crăciun. Iar această părere e strict personală, chiar vă rog să aveți și voi una.
Un al doilea izvor ar fi următorul: dacă se poate, de ce nu?! Așa și e, cine e naiv să dea banii pe ceva când poate primi de gratis?!
Un al treilea izvor ar fi acțiunile de fidelizare. Într-adevăr e tare plăcut să primești ceva pe gratis din partea unui partener, a șefului, a unui prieten pentru că ai făcut ceva extraordinar de frumos. Bonusurile sunt recomandate, însă nu și prost înțelese. Nu trebuie să ajungem precum cățeii la dresaj (când am făcut o mișcare bună, primim un os), dar nici ca și copiii obraznici (care nu se opresc din plâns decât atunci când le oferim ceva), adică să facem pe șantajiștii. Ne-am obișnuit să primim și nu ne oprim din așteptări.
Un al patrulea izvor ar fi campaniile de marketing pe care firmele le derulează. Ideea e simplă: mai toți umflă prețurile, ca ulterior să facă „reduceri” și „cadouri”. Românul când vede că e la „preț redus” și că primește „gratis” sare ca ars. Adevărul e că ne-au păcălit frumos. Nu e rea strategia, însă pe termen lung nu a generat decât alte și alte nevoi de gratuități, reduceri, cadouri și bonusuri. Personal, aș prefera să plătesc un preț real pentru un produs, decât să fiu păcălită cu ideea de „gratis”. În ceea ce vă privește, decizia vă aparține.
Un al cincilea izvor ar fi lipsa de respect pe care ceilalți o au față de voi și munca voastră. Acest aspect mi se pare cel mai important și pe care mi-ar plăcea să îl conștientizați și voi, din prisma a două aspecte:
- a celui care plătește – să evaluați și să cântăriți bine fiecare lucru de care aveți nevoie. Să conștientizați care este valoarea lui, cât de necesar vă este și dacă merită să dați banii pe el.
- a celui care este plătit – să realizați că în voi și în munca voastră există o valoare care, pe lângă laude și bătăi pe umăr, trebuie apreciată și financiar.
La acest ultim izvor vă îndemn să reflectați și, îmi doresc eu, să vă eliberați de „boala actuală a românilor”. Conștientizând valoarea unui bun, fiind deschis să plătiți pentru ea, vă faceți vouă un bine. Căpătați încredere că, acel bun cumpărat, vă va ajuta în demersurile voastre. Fiind plătiți aflați cu adevărat cine vă apreciază și cine are nevoie suficient de mult de voi încât ar plăti pentru serviciile voastre. E cu dus și întors.
Iar la final, vă mai scriu atât: oricât de multe ați primi pe gratis, viața, într-un fel sau altul, vă va face să le plătiți înapoi. Cu o mică mențiune: niciodată soarta nu te pune să plătești când vrei tu, ci atunci când vrea ea, iar factura îți vine de plătit atunci când ai mai puțin.
Reflectați, fiți mai buni și mai înțelepți. Învățați să apreciați munca tuturor, dar mai ales a voastră.
Atât pentru moment. Respiră. Înțelege. Iartă. Ajută. Iubește.
Sursa foto: d120.org