Întrebare de 100 de puncte: cine este mai populară și mai dorită ca apa caldă în Oradea? Știți?! 😀 Vă spun eu, e gratuitatea.
De multă vreme îmi doream să scriu un articol pe această temă. În Oradea, pe cât posibil, ar fi grozav dacă toate ar fi pe gratis. Dar să ne înțelegem, voi să dați, iar alții să primească. Să nu vă treacă prin cap că, oarecum, cândva, cumva, se vor gândi vreodată și la voi sau vor ține cont de voi și de „ajutorul vostru gratuit”. Nu.
Nu contează ce faci, cine ești, oamenii vor pe gratis. E drept că sunt anumite situații când efectiv nu îți permiți să… dar poate ești dispus să îți oferi serviciile, să faci ulterior, să compensezi gratuitul.
Dar nu, la noi în oraș nici asta nu se practică. La noi se dorește pe gratis. Fie că vorbim de persoane fizice, firme, asociații sau alte formațiuni.
Și tot am stat și m-am întrebat de ce, de ce este practica aceasta atât de nocivă?! Iluminarea a venit din exterior, de la R. C., care îmi zice senină „păi, e ca și cum ai da credit cu buletinul. Doar că acum, de disperați ce sunt, dau pe gratis crezând că așa își fac prieteni, își asigură contacte sau vor avea beneficii”.
Trist. E trist pentru că dând pe gratis nu facem decât să:
- ne golim rezervoarele de energie
- ne frustrăm pentru că nu mai avem suficient
- ne frustrăm pentru că cei pe care îi ajutăm uită, da efectiv uită
- ne frustrăm pentru că nu primim nimic în schimb
- ne scade stima de sine
- scade puterea de cumpărare
- contribuim la o economie tot mai slabă
În momentul în care oferi pe gratis, exceptând cazurile când știi că poți și vrei să faci asta sau chiar e necesar, cineva care chiar are nevoie, nu faci altceva decât să adaugi o valoare zero ție, muncii tale, serviciilor, produselor… În momentul în care soliciți o gratuitate, nu faci altceva decât să ceri non-valoare. E ca și când ți-ai da tu singur(ă) nota zero. Un om care știe că are valoare, știe că e necesar să ofere ceva în schimb. Orice, dar (se) pune la dispoziție într-un fel sau altul.
Mai sunt evenimentele gratuite. La astea râd eu cel mai tare, mai ales când vin și îmi spun „știi, e gratuit, oamenii chiar nu trebuie să plătească. E pentru public”. Și le răspund, sarcastic uneori, zicându-le „Serios, dar pentru ce faci acest eveniment gratuit? Ca să îmi faci mie sau cui reclamă? Adică, pe flyere, roll up, în cuvintele pe care le rostești, nu zici nimic de tine? Nu e numele tău scris pe fișele de înscriere?”
Evenimentele gratuite au un scop. Întotdeauna. Acum, urmând modelul american, și românii vin și fac 1 – 2 ateliere gratuite, iar apoi te invită la altele, pe bani, ori să cumperi cărți sau mai știu eu ce. Mai pe scurt, sunt pentru a-și face publicitate. Ceea ce nu e rău, dar haideți să nu ne ascundem după deget.
Dragilor, să știți că nimic nu e gratuit. Legile naturii, ale universului sau ale lui Dumnezeu, cum vreți să le spuneți, să știți că vă vor face să plătiți pentru toate gratuitățile pe care le cereți.
Nu există gratuit. Și viața are un preț. Și pentru a fi în viață e necesar să trăiești. Ca tu să fii în viață, inima îți bate, creierul funcționează. Ca organismul să se poată susține ai nevoie de mâncare, mâncare digerată de stomac, vitamine culese și sintetizate de alte organe și mii, milioane de celule.
E un perpetuum mobile. Iar atunci când veți înțelege că gratuit nu e soluția, ci soluția e să vedeți cât de valoroși sunteți voi și serviciile voastre, să cereți bani pentru ele cu fruntea sus, atunci veți începe să trăiți viața cu adevărat.
Înțelegeți că a cere nu e un stil de viață sănătos, respectați munca celorlalți, respectați-vă pe voi înșivă, conștientizați că așa cum voi pretindeți ca alții să vă plătească, ca să puteți trăi, așa și celălalt merită să fie plătit. Sau dacă nu puteți da bani, efectiv, puneți-vă la dispoziție serviciile. Fiți disponibili să ajutați ca să fiți ajutați.
Tăiați gratuitățile și treceți la fapte. Oradea este unul dintre orașele cu cei mai slab plătiți angajați din România, și nu pentru că sunt slab pregătiți, ori incompetenți, dar și unul în care unele servicii sunt dublu ca și cost față de alte orașe. Unii merg pe sistemul „hit and run”, adică dai un tun și pleci. Nu e normal și nici sănătos.
Sănătos e să știi cât valorezi. Odată ce veți spune „nu, gratuităților!” veți deveni conștienți de câți oameni, cu adevărat, au nevoie de serviciile voastre. Atunci veți vedea cine apreciază munca voastră și cine nu.
Oricum, din cele trăite de mine, aceia care vin și îi ajutați pe gratis, nu sunt oameni fideli. Dacă azi nu le mai oferi, nu îi mai ajuți sau nu ești la fel de disponibil, fac rapid la stânga și își caută pe alții care îi vor deservi gratuit. Adică nu ai mai mult decât ai avut la începutul colaborării cu ei. Dimpotrivă. Și ce ai avut, s-a dus pe gratis.
E o vorbă, calul de pomană nu se caută de dinți. Cam așa e. E bine că e pe gratis, ce mai contează că nu e așa cum vreau eu.
Mai treziți-vă. Învățați să cereți, să plătiți și să aveți, să fiți așa cum visați, nu mereu tot cu sacul peticit, pe jumătate plin, cu capul în palme, îngrijorați de cheltuieli și nevoi.
Dați valoare acestui oraș respectându-vă ființa și munca voastră.
Atât pentru moment. Respiră. Înțelege. Iartă. Ajută. Iubește.
Sursa foto: blog.capterra.com
Update: după cum bine sublinia Geta Finna, într-un comentariu pe Facebook, cei care vor pe gratis sunt chiar aceia care nu ar da nimic pe gratis! Enjoy, continuați să dați!