Copiii (agresivi) de azi sunt rodul copiilor (agresivi) de ieri

bufnita

Ce fericire că avem internet și telefoane „smart”. Îhm, îhm, nu știu ce ne-am fi făcut fără de ele. Nu știu cum ar mai fi ajuns virale toate acele clipuri în care adolescenți (mai ales fete) lovesc, agresează alți adolescenți (alte fete).

Sfinte Sisoe, câte degete acuză faptele personajelor și cât de îndreptățiți sunt unii să acuze, să judece și să dea verdicte. De parcă generațiile agresive de astăzi nu sunt altceva decât rodul agresivității din noi.

E fabulos cum știm să îi acuzăm pe puștii care împart pumni înregistrându-se sau făcând un live pe Facebook. Partea tristă e că ei, tinerii, nu fac altceva decât să manifeste în exterior ceea ce nu doar părinții, ci (mai) întreaga societate trăiește în interior.

Nu aveți decât să fiți niște idilici care în continuare afișează că sunt perfecți, deși mai toți resimțim imperfecțiunea lumii în care trăim.

Suntem concentrați pe a avea și ajungem să răbufnim, să ne mâncăm viața muncind pentru cutii de beton și mașini cu care să ne expunem pe Facebook. Muncim ca să mâncăm și să ne facem un selfie zâmbind, deși în sufletul și în casa noastră e goliciune și tristețe.

Acești tineri nu sunt decât semnalizatoarele care vin să ne arate cât se poate de vădit că nu e bine cum trăim, cum gândim și ce facem.

Problemele se rezolvă cu pumnii, acuzațiile, cu vorbele de duh și gânduri rele, în loc să le tratăm cu înțelegere și împăcare, muncind să aflăm „de ce și ce a condus spre”.

Dacă am înțeles ceva până acum e faptul că oamenii nu sunt răi, sunt doar suferinzi. Iar un om care suferă e în stare de multe. Iar dacă nici nu ești conștient că suferi e și mai grav.

Concluzia e simplă: în loc să vă uitați la ei, uitați-vă la voi. În loc să îi judecați pe ei, judecați trăirile voastre.

Din păcate sau din fericire suntem interconectați, iar acest principiu al interconectării zice că, precum într-o poveste, suntem legați între noi cu niște cordoane invizibile de energie (ca într-o pânză de paianjen). Energie care circulă și care devine tot mai greoaie din cauza stării noastre tot mai grele generate de îndepărtarea noastră de esență, de divin și de fericirea generată de simplitatea unei vieți frumoase și liniștite.

Câți dintre voi mai aveți timp de voi, timp în care doar să fiți și să trăiți. Câți mai aveți timp de familie, de părinți, de copii, de soți și de cei dragi. Câți? Puțini și cam puțin (timp). Oare de ce? Pentru că vrem să avem și nu mai vrem să fim.

Adică căutăm să avem chestii pe care să le ținem în mână, chei de la casă, mașini, conturi în bancă, căsuța poștală, și renunțăm la a fi, fericiți, împliniți, liniștiți, adică calmi.

 

Atât pentru moment. Respiră. Înțelege. Iartă. Ajută. Iubește.

Sursa foto: discoveryeye.org