O postare care are ca sursă o discuție cu unul dintre colegii mei.
Este adevărat că trăim vremuri provocatoare, dar nu din punct de vedere erotic, ci din punctul de vedere a trăirilor.
Fie că vreți, fie că nu vreți să recunoașteți, suntem plini de suferințe, frustrări, supărări, angoase, tristeți, nemulțumiri, neînțelegeri… Aceste emoții, care sălășluieșc în noi, ajung să creeze o anumită stare pe care o trăim (cel puțin) zilnic, până când ajunge să devină o normalitate.
Din nefericire, starea e una negativă, e una corozivă și distructivă. Suntem mereu angrenați și rareori trăim o stare de bine.
Mai mult, am ajuns să trăim stări de bine doar atunci când ne oferim ceva material. Există și vedem un sens doar atunci când ni se oferă o explicație suficient de bună ca să ne mulțumească.
Dar adevărul este că nu avem nevoie de o explicație, de un motiv cert. Avem nevoie să redescoperim viața și minunea de a fi, de a vedea extraordinarul.
Cel mai ușor mod de a vedea extraordinarul, ca mai apoi să îl vezi în toți ceilalți, este să începi cu tine. Și am să vă provoc la o meditație și analiză atentă a mâinii voastre. V-aș ruga să faceți exercițiul, motivul îl veți înțelege mai bine la final.
Ridicați în fața ochilor voștri mâna dreaptă/stângă, care preferați. Transmiteți-i comanda de a ține drepte toate degetele. Acum îndoiți degetul mare, apoi pe cel arătător, pe cel mijlociu. Opriți-vă. Acum, degetul mic mișcați-l în față în spate. Ce frumos, fiecare dintre ele fac ceea ce îi spuneți. Acum, strângeți pumnul! Tot mai tare, tot mai tare și dintr-o dată deschide-ți pumnul, uitați-vă la palma voastră. Priviți la miile de liniuțe pe care le aveți în palmă, coborâți privirea mai adânc, spre vinișoarele care se văd timid, de sub piele. Mergem și mai profund în analiză, gândindu-ne că toate acestea, împreună cu oasele și cu alte mii, milioane poate, de firicele trăiesc în mâna noastră, într-o perfectă armonie. Și, la final, uitați-vă la unghii. Ce sunt unghiile, de fapt?! Din ce sunt făcute? Cum de cresc, mereu, fără să ne doară? De unde? Cum? Cine le-a pus pus acolo?
Nu-i așa că e extraordinar doar să te uiți la o mână și să conștientizezi faptul că e extraordinară? Că reprezintă doar o mică parte a ceea ce ești tu și e atât de WOW încât nu-ți vine să crezi?
Mai mult, acum urcăm puțin, spre creier. Toate acestea le puteți controla cu ajutorul lui: gândirea, comenzile… Vă dați seama ce mașinărie extraordinară funcționează în voi, cât e de complexă dacă în același timp vă ține în viață, îi spune mâinii să facă exact ceea ce doriți și are în grijă, spre buna funcționare, întregul vostru organism. Și el funcționează perfect, chiar dacă are milioane de funcții de îndeplinit în același timp.
Ei, iată, sunteți atât de extraordinari. Mai extraordinari decât ați fi crezut vreodată. Iar pentru a ieși din cotidianul dureros al unei zile, pentru a reîncepe să trăiți bucuria vieții, analizați-vă doar mâna, și începeți să vedeți în ea bucuria, recunoștința și plăcerea de a trăi.
Pornind de la voi, să ajungeți să vedeți acest extraordinar în toți. Fiecare suntem la fel construiți, chiar dacă ceea ce gândim și simțim este, uneori, diferit.
Atunci când o persoană vi se va părea neimportantă, neinteresantă, lipsită de respectul ori aprecierea voastră, aduceți-vă aminte de cât de extraordinară este doar mână voastră, iar atunci veți descoperi cât de extraordinar e și omul respectiv.
Atât pentru moment. Respiră. Înțelege. Iartă. Ajută. Iubește.
Sursa foto: imagebrowse.com