Când veți înceta să mai bateți apa-npiuă, veți vedea că nu-i dracu’ atât de negru!

În România e sport național a bate apa în piuă despre ceva ce s-a întâmplat. Adică românilor le place de o mie și de o sută de ori să povestească același și același, și același, și același lucru ce li s-a întâmplat, și s-a făcut, ori să repovestească de o mie de ori o situație trăită.

Să nu ziceți că nu aveți astfel de îndeletniciri, că nu vă cred. În rândul românilor e bine însămânțat în comportament un astfel de obicei.

Și apoi numai urechi bune să ai ca să auzi, încă o dată, și încă o dată, și încă o dată, și încă o dată aceeași chestie.

Fraților, e obositor. Și știu asta pentru că m-am poziționat de ambele baricade. Și de blabla-tor și de ascultător. Adevărul e că mi se pare crunt să fii în oricare din papuci, dacă se trece limita. De ce:

1. pentru că nu rezolvi nimic vorbind over and over again despre același lucru
2. pentru că trăiești în trecut
3. pentru că îți consumi timpul și energia vorbind când ai putea face ceva constructiv
4. pentru că acum nu prea poți schimba mare lucru
5. pentru că retrăiești stările de atunci și îți faci singur rău
6. pentru că majoritatea chestiilor pe care le povestim sunt de factură negativă
7. pentru că și poveștile cu caracter pozitiv, plăcut, la un moment dat îți dau o stare de saturație
8. pentru că generează oboseală
9. pentru că astfel, vorbind mereu despre acea chestie, te împotmolești și nu mergi înainte. Adică îți pui singur(ă) piedici
10. pentru că vorbind prea mult, poți ajunge să treci peste limita de suportabilitate a interlocutorului
11. pentru că și ascultătorul poate are nevoie să fie ascultat
12. pentru că e mai bine să-ți înveți lecția decât să bați apa în piuă și să nu ajungi la vreun rezultat
13. pentru că… dacă meditezi, sigur mai găsești motive, din propriu-ți sac

Să ne înțelegem, nimeni nu zice că a vorbi nu e bine, sau a împărtăși, dar când discuțiile depășesc sfera asta și intră în cea în care tu mereu și mereu, și mereu, și mereu vii și aduci în discuții aceleași chestii, despre tine sau despre alții, deja e o problemă. În viață lucrurile sunt simple: învață să treci peste. Cum? Iată câțiva pași posibili:

• înțelegând că totul se întâmplă cu un scop
• înțelegând că nimeni nu e perfect
• că evenimentele, experiențele vin să te învețe
• că nu sunt vinovați, ci oameni care au un rol bine definit în viața ta ca să te ajute să mai înveți o lecție, ca să poți evolua
• că (mai) întotdeauna e despre tine prin ceilalți
• că ceilalți sunt oglinzi ale tale care te ajută să te vezi, descoperi, să treci peste greutăți, situații, dacă ești deschis
• de asemenea, te las ca și de unul (una) singur(ă) să mai descoperi alți câțiva pași

Calitatea noastră de a fi disponibili se poate transforma foarte repede într-un minus, mai ales dacă nu știm stabili niște limite. Atunci când vorbim despre problemele noastre avem tendința de a nu mai avea limite, de a exagera și de a-l acapara pe ascultătorul disponibil.

Această acaparare, treptat, se transformă într-un obicei nociv. De ce? Din cauză că îl îngreunezi cu problemele tale iar el se simte tot mai rău, pe scurt îi vampirizezi. E fantastic că tu te-ai ușurat, dar pentru interlocutor(i) poate fi un adevărat chin.

Iar linia asta, dintre o simplă ascultare și o vampirizare, e foarte fină. Din acest motiv, e bine să avem respect de sine. Acest respect ne poate salva și ne poate învăța că e bine să avem un echilibru chiar și din această privință: a asculta și a împărtăși.

Poți să-i poveștești celuilalt tot, absolut tot, dar e important cum, inclusiv când, ca și timp, și cât.

Și acum închei cu titlul: când veți înceta să mai bateți apa-npiuă, veți vedea că nu-i dracu’ atât de negru. De ce? Pentru că trecând peste a vorbi mai mult decât este suficient și a-ți învăța lecția, vei vedea care e scopul a ceea ce trăiești, care-i binele pe care ți-l aduce și ce să faci, încotro să te îndrepți ca să-ți fie mai bine.

 

Atât pentru moment. Respiră. Înțelege. Iartă. Ajută. Iubește.

Sursa foto: YouTube