Ce fac oamenii din ziua de azi? Mănâncă! Ce vor oamenii din ziua de azi? Mâncare! Ce îi atrage pe oamenii din ziua de azi? Să mănânce!
Și uite așa, de la simplul act al hrănirii, oamenii ajung să se distrugă. Din mai multe puncte de vedere. Și am să enumăr câteva.
- Mănâncă tot mai mult, haotic și nesănătos. De fapt, fie că e mâncare plastificată, fie că mănâncă în exces, orice, oriunde, oricând, tot nesănătos e.
- Se întâlnesc unii cu alții doar ca să mănânce. E drept că ritualul luării mesei e binevenit, deoarece reușește să creeze o atmosferă plăcută iar ingurgitarea e mai lentă și plăcută (uneori). Ajută în comunicare, afaceri, inclusiv în familie. Dar sunt cazuri când atâta timp cât există mâncare există și deschidere. Când au terminat de mâncat nu-și acordă acele prețioase minute de relaționare, de „așezare” a mâncării. Se ridică și pleacă.
- Oamenii au ajuns să meargă la evenimente ca să mănânce. În trecut, urmărind filme din occident, vedeam că în tot felul de evenimente și manifestări oamenii mâncau. Erau tot felul de mese și oferte cu hrană care mai de care. Așa am ajuns și noi. Oriunde mergem, vedem mâncare. Ni se oferă mâncare. Mâncarea e un drog foarte bun care treptat ajunge sau a ajuns deja să ne controleze viețile. Abia așteptăm să mergem acolo să mâncăm. O întâlnire sau un eveniment nici nu mai contează atât de mult, cât oferta mâncării. E un fel de dependență. Cum ar fi să mergem undeva doar pentru acțiunea în sine, nu și pentru a mânca. Suntem atât de speriați și disperați de parcă organismul nu ar reuși să trăiască 3 – 5 ore fără a fi hrănit. Dimpotrivă, îi prinde bine o pauză nu doar rumegarea constantă și nenecesară a hranei.
- Facebook, raiul postărilor cu mâncare. Rețelele de social media sunt un adevărat paradis al mâncării. Îți crește rating-ul când începi să-ți dai check-in în vreun bistro sau restaurant cu mâncarea pe masă. Sau când gătești acasă. E o frenezie gătitul/mâncatul și postarea pe online. Știți ceva, dacă chiar își dorește cu ardoare, astăzi, o persoană poate face, și pentru o singură dată, să mănânce într-un restaurant apreciat. De fapt sunt oameni care nu își permit foarte multe, dar când ajung într-un local publică tot ceea ce au servit și își construiesc o imagine falsă, imagine pe care marea majoritate a publicului o apreciază. Și așa ajungem mulți pe acest făgaș. Al falselor impresii și impotenței.
- Se mănâncă unii pe alții. Prin priviri, vorbe, fapte, gânduri și… pe restul le știți voi. Asta ne-am obișnuit să facem, să ne mâncăm, să mușcăm și să ne înșfăcăm unii pe alții. E drept, mestecând distrugem. Hrana în sine. Pe alții. Dar și pe noi.
- Distrug mediul înconjurător. Casa oamenilor e tot mai slabă. Casa trupească, sufletească dar și Pământul în sine. Suntem tot mai multe miliarde, însă creșterea numărului de locuitori duce la un consum mai mare. În primul rând al nostru.
Procesul autodistrugerii e demult activ și se manifestă în tot mai multe feluri. Unul e prin mâncare. Pâinea noastră cea de toate zilele a ajuns să ne mănânce zilele. Trăim ca să mâncăm, să avem, ca să putem cuceri iar apoi distruge.
Și mai știți care e faza interesantă cu mâncarea? E pentru toată lumea. Dacă alcoolul mai poate primi refuzuri atunci când e oferit, mâncarea e și pentru cel mic, dar și pentru cel mare. Îmbracă diferite forme, de la cea sănătoasă, la cea a indiferenței. Mâncare să fie. Sper că ați înțeles ideea.
Și totul se rezumă la noi. Din fericire am ajuns să conștientizez când mâncarea pusese stăpânire de propria-mi viață. Se militează pentru a ne hrăni, mai ales corect și conștient.
Părinții noștri optzeciști (și cifra poate scădea) sunt obsedați de hrană. Să mâncăm. Să avem ce mânca. Din cauză că ei nu au avut. Eu cred că, în neajunsul lor, erau mai fericiți. Nu aveau enșpe mii de feluri de ciocolată, șuncă și rafturi pline cu fructe, dar se bucurau mai mult de ce aveau. Făceau „armăsar” din ce primeau iar existența lor era concentrată pe altceva. Binențeles că discuția poate aduna multe opinii, însă la ce vreau eu să mă opresc e că traista neajunsurilor va exista mereu, doar că cele ce lipsesc se vor roti.
Iar noi simțim lipsa deoarece ne educăm să ne dorim tot mai multe, peste măsură și unele inutil. Neajunsuri care duc la un singur lucru: uitarea de noi, de esența și liniștea noastră sufletească care nu se poate cumpăra cu nimic. Reclamele cu medicamente și terapii minune au efect de moment. Și nu fac ca nevoia sau problema să dispară ci, dimpotrivă, o acutizează, făcându-ne tot mai dependenți de ele și mai departe de noi înșine.
Și închei aici. Pornind de la simpla mâncare.
Atât pentru moment. Respiră. Înțelege. Iartă. Ajută. Iubește.
Sursa foto: ox.ac.uk